Ion Pena – un talentat şi curajos scriitor-epigramist.
Ion Pena s-a născut la 25 august 1911 în localitatea Belitori (actualmente denumită Troianul) din judeţul Teleorman, fiind al cincilea copil dintre cei şapte ai părinţilor Chiriţă (Firică) şi Alexandra (Polimbiada) Pena.
Viaţa lui Ion Pena s-a desfăşurat pe durata a 33 de ani, decesul său producându-se la 29 iulie 1944 când era internat în Spitalul Militar din Alba Iulia., fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din această urbe. Înainte de deces, lasă un testament prin care face unor prieteni rugămintea să se îngrijească de publicarea operei sale, fapt ce se şi îndeplineşte abia în anul 2011 când se împlineau 100 de ani de la naşterea sa.
Ion Pena şi-a creat adversităţi publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, publica într-o revistă de orientare legionară deşi – după cum mărturisea - nu avea predilecţie pentru cultul legionar şi scria – înaite de venirea trupelor sovietice în România - texte precum:
„Iar când la Patria Română Râvneşte hidra bolşevică Nesăţioasă şi păgână, Ia şi o armă, că nu strică!
Ion Pena era membru şi susţinător al Partidului Naţional Ţărănesc. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 - după plecarea sa din această lume - represaliile securităţii care l-a înscris în catalogul alfabetic al cărţilor constituite în „Fondul special – interzise” , i-a căutat şi confiscat manuscrisele, cărţile şi revistele ce conţineau creaţiile sale. Abia după „dezgheţul ideologic” din deceniul al şaptelea, epigramele sale apar în antologii graţie unor scriitori precum N. Crevedia.
Ion Pena a fost prezentat drept „om de litere” dar, datorită publicării unui singur volum şi acela de epigrame (Furcile Caudine), a fost receptat, mai ales, ca epigramist.
Volumul postum „Scrieri” include nu doar epigrame ci şi poezii precum şi proză, dovedind talentul multilateral al autorului.
Volumul amintit îl datorăm stărinţei urmaşilor scriitorului:
-Inginerul Marin Scarlat – nepot dinspre mamă - şi Ion Scarlat – nepot din spre tată- care, după ce descoperă preocupările literare ale unchiului Ion Pena, merg pe firul carierei literare a acestuia, scotocesc prin arhive, cer şi obţin relaţii de la autorităţi, apelează la sprijinul unor literaţi, obţin sprijinul Profesorului Universitar, Dr. Inginer Titi Turcoiu, Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, Preşedinte al Fundaţiei „Cuviosul TIT” şi obţin dovada existenţei între ascendenţii lor a scriitorului-epigramist Ion Pena.
Volumul are 314 pagini, dintre care primele 48 sunt rezervate Cuvântului înainte scris de cel de-al doilea nepot amintit mai sus,următoarele 81 epigramei, 58 poeziei, 94 prozei şi 12 unor sumare (dar foarte utile) date biobibliografice ale unora dintre cei cărora Ion Pena le-a dedicat epigrame, lista cărţilor, articolelor, ziarelor şi revistelor cercetate şi locaţiilor unde ele au fost obţinute, cinci scrisori olografe şi solicitarea către deţinătorii de documente privind opera unchiului scriitor Ion Pena de a fi puse la dispozia celor în măsură a le da publicităţii.
P.S.
Marea majoritate a epigramelor lui Ion Pena au o deosebită valoare, fapt care rezultă din noutatea lor, (ni se pun la dispoziţie în premieră) dar şi din curajul cu care tânărul lor autor a dedicat tăioase epigrame multora dintre somităţile contemporane lui, dintre care, nu mai puţin decât 22, talentatului dar şi temutului Al. O. Teodoreanu–Păstorel.
Buzău, 4.03.2012
Gheorghe Culicovschi