Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Răşinari, unde tatăl său era preot. A făcut studiile liceale în Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazăr, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1928-1932), încheiate cu o teză despre Henri Bergson. După o bursă de studii în Germania (1933-1935), a fost vreme de un an (1936-1937) profesor de filosofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. Din 1937, an când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat (care-i va fi prelungită în 1938), se stabileşte în Paris.
În România, colaborează la "Gândirea","Vreme", "Floarea de foc", "Calendarul", "Revista de filosofie", "Convorbiri literare" ş.a.
Din 1947, începe să scrie în limba franceză.
A publicat cinci cărţi în ţară şi alte zece în Franţa, toate la "Galimard".
Cartea sa de debut, "Pe culmile disperării", a obţinut, în ţară, Premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi (1934).
Pentru "Tratat de descompunere" (1949) i se conferă,în 1950, Premiul Rivarol.
Scrieri:
Cu excepţia premiului menţionat, Emil Cioran va refuza toate celelalte premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).