Admin (Discuție | contribuții) (formatare) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | [[Costel Zăgan]] a scris în revista Colloquium nr. 2 din decembrie 2002, în ciclul "Lecturi perpendiculare", articolul "Singurătate şi geometrie: viaţa omului pe pământ": | |
| + | <blockquote>I-ar fi plăcut să îmbolăvească realitate cu idei. | ||
| + | |||
| + | Viaţă sau adevăr. Biologie sau geometrie. Şi... şi. Nu toate, şi nici în fiecare zi. | ||
| + | |||
| + | Momente când te simţi bolnav de Constantin Noica. O maladie... lucidă. Incontestabilă. Totuşi. | ||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
Idei incurabile. | Idei incurabile. | ||
| − | Te (mai) poţi salva de mercantilismul cotidian?Prin cultură?Pentru cultură? | + | |
| − | Pragmatism...metafizic?Frumuseţe,bine şi adevăr? | + | Te (mai) poţi salva de mercantilismul cotidian? Prin cultură? Pentru cultură? |
| − | "Vreau să întreb:să fii în istorie sau să fii în adevăr?" | + | |
| − | + | Pragmatism... metafizic? Frumuseţe, bine şi adevăr? | |
| − | "Multa habentens,nihil possidentes!" | + | |
| + | "Vreau să întreb: să fii în istorie sau să fii în adevăr?" | ||
| + | |||
| + | Întrebările deschid orizontul interior. Până la Roma e cale lungă... Roma ta: "Multa habentens, nihil possidentes!" | ||
| + | |||
Dilemă! | Dilemă! | ||
| − | + | ||
| − | A CUVÂNTULUI PURTĂTOR DE SPIRIT. | + | Să storci materia de idei: în căutarea timpului. A sensului. A CUVÂNTULUI PURTĂTOR DE SPIRIT. |
| − | Şi iată:trupul devenit copilul spiritului."Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii"(C.N.) | + | |
| − | Sau în spatele sărăciei!Caută,mai caută "miracolul omului care se întâlneşte cu soarta sa". | + | Şi iată: trupul devenit copilul spiritului. "Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii" (C.N.) |
| − | Pe scurt: | + | |
| − | + | Sau în spatele sărăciei! Caută, mai caută "miracolul omului care se întâlneşte cu soarta sa". | |
| − | Şi,la zeii de două parale,renunţă! | + | |
| − | Acum. | + | Pe scurt:<br> |
| − | + | Fii părintele destinului tău!<br> | |
| − | + | Şi,la zeii de două parale, renunţă!<br> | |
| + | Acum.</blockquote> | ||
Costel Zăgan a scris în revista Colloquium nr. 2 din decembrie 2002, în ciclul "Lecturi perpendiculare", articolul "Singurătate şi geometrie: viaţa omului pe pământ":
I-ar fi plăcut să îmbolăvească realitate cu idei.Viaţă sau adevăr. Biologie sau geometrie. Şi... şi. Nu toate, şi nici în fiecare zi.
Momente când te simţi bolnav de Constantin Noica. O maladie... lucidă. Incontestabilă. Totuşi.
Idei incurabile.
Te (mai) poţi salva de mercantilismul cotidian? Prin cultură? Pentru cultură?
Pragmatism... metafizic? Frumuseţe, bine şi adevăr?
"Vreau să întreb: să fii în istorie sau să fii în adevăr?"
Întrebările deschid orizontul interior. Până la Roma e cale lungă... Roma ta: "Multa habentens, nihil possidentes!"
Dilemă!
Să storci materia de idei: în căutarea timpului. A sensului. A CUVÂNTULUI PURTĂTOR DE SPIRIT.
Şi iată: trupul devenit copilul spiritului. "Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii" (C.N.)
Sau în spatele sărăciei! Caută, mai caută "miracolul omului care se întâlneşte cu soarta sa".
Pe scurt:
Acum.
Fii părintele destinului tău!
Şi,la zeii de două parale, renunţă!