Acțiuni

Constantin Dracsin: Diferență între versiuni

De la Referate

(formatare)
 
Linia 10: Linia 10:
  
 
A publicat cărţile: "Poezii" (1981); "Singurătatea sâmburelui" (1984); "Lacul Septentrion" (1985); "Zborul" (1995); "Athosul de sub imaginaţii" (1995); "Ochii şi omătul cerului" (1997); "Poezii şi desene" (2001).
 
A publicat cărţile: "Poezii" (1981); "Singurătatea sâmburelui" (1984); "Lacul Septentrion" (1985); "Zborul" (1995); "Athosul de sub imaginaţii" (1995); "Ochii şi omătul cerului" (1997); "Poezii şi desene" (2001).
 +
 +
În aprilie 1976, Ioan Alexandru îl descria pe Constantin Dracsin astfel: "Un confrate de generaţie care scrie cu creionul între dinţii săi albi şi puternici de moldovean aşa cum lucra Luchian în anii săi din urmă. Sunt mişcat de seninătatea verbului său, de curăţenia şi candoarea cu care străbate veacul şi viaţa ce i s-a dat."

Versiunea curentă din 7 ianuarie 2013 13:37

Constantin Dracsin s-a născut la 20 iulie , în satul Draxini, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani. S-a stins din viaţă la 7 ianuarie 1999, în Botoşani.

Nume său adevărat este Costache Gugoaşă.

A fost poet şi grafician, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Artiştilor Plastici Amatori din Bucureşti.

A avut numeroase expoziţii personale în Botoşani (1985, 1987, 1988, 1989, 1992), Iaşi (1988), Bucureşti (1990), Essen (Germania, 1991). Este prezent în colecţii particulare din ţară şi din străinătate.

A colaborat cu versuri, recenzii şi grafică la publicaţii periodice din Botoşani şi din ţară: Amfitrion, Clopotul, Gazeta de Botoşani, Hyperion - Caiete botoşănene, Colloquium, Cronica, Ateneu, Luceafărul.

A publicat cărţile: "Poezii" (1981); "Singurătatea sâmburelui" (1984); "Lacul Septentrion" (1985); "Zborul" (1995); "Athosul de sub imaginaţii" (1995); "Ochii şi omătul cerului" (1997); "Poezii şi desene" (2001).

În aprilie 1976, Ioan Alexandru îl descria pe Constantin Dracsin astfel: "Un confrate de generaţie care scrie cu creionul între dinţii săi albi şi puternici de moldovean aşa cum lucra Luchian în anii săi din urmă. Sunt mişcat de seninătatea verbului său, de curăţenia şi candoarea cu care străbate veacul şi viaţa ce i s-a dat."