|
|
| Linia 1: |
Linia 1: |
| − | Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Răşinari, unde tatăl său era preot. A făcut studiile liceale în Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazăr, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1928-1932), încheiate cu o teză despre Henri Bergson. După o bursă de studii în Germania (1933-1935), a fost vreme de un an (1936-1937) profesor de filosofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. Din 1937, an când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat (care-i va fi prelungită în 1938), se stabileşte în Paris.
| + | I can't believe you're not playnig with me--that was so helpful. |
| − | | + | |
| − | În România, colaborează la "Gândirea","Vreme", "Floarea de foc", "Calendarul", "Revista de filosofie", "Convorbiri literare" ş.a.
| + | |
| − | | + | |
| − | Din 1947, începe să scrie în limba franceză.
| + | |
| − | | + | |
| − | A publicat cinci cărţi în ţară şi alte zece în Franţa, toate la "Galimard".
| + | |
| − | | + | |
| − | Cartea sa de debut, "Pe culmile disperării", a obţinut, în ţară, ''Premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi'' (1934).
| + | |
| − | | + | |
| − | Pentru "Tratat de descompunere" (1949) i se conferă,în 1950, ''Premiul Rivarol''.
| + | |
| − | | + | |
| − | Scrieri:
| + | |
| − | * "Pe culmele diperării", 1934
| + | |
| − | * "Cartea amăgirilor", 1936
| + | |
| − | * "Schimbarea la faţă a României", 1936, 1941
| + | |
| − | * "Lacrimi şi sfinţi", 1937
| + | |
| − | * "Amurgul gândurilor", 1940
| + | |
| − | * "Îndreptar pătimaş", 1991
| + | |
| − | * "Tratat de descompunere", 1949
| + | |
| − | * "Silogismele amărăciunii", 1952
| + | |
| − | * "Ispita de-a exista", 1956
| + | |
| − | * "Istorie şi utopie", 1960
| + | |
| − | * "Căderea în timp", 1964
| + | |
| − | * "Demiurgul cel rău", 1969
| + | |
| − | * "Despre neajunsul de-a te fi născut",1973
| + | |
| − | * "Sfârtecare", 1979
| + | |
| − | * "Exerciţii de admiraţie", 1985
| + | |
| − | * "Mărturisiri şi anateme", 1987.
| + | |
| − | | + | |
| − | Cu excepţia premiului menţionat, Emil Cioran va refuza toate celelalte premii literare decernate ulterior (''Sainte-Beuve'', ''Combat'', ''Nimier'').
| + | |