(Pagină nouă: CERUL DIN FÂNTÂNA UNUI TRANDAFIR Fănuş Neagu este unul dintre puţinii monştri sacri ai literaturii române contemporane,mac inflamabil rătă…) |
Admin (Discuție | contribuții) (formatare) |
||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | [[Costel Zăgan]] a scris în articolul "Cerul din fântâna unui trandafir", din ciclul "Lecturi perpendiculare", apărut în Cititor de Proză din 29 mai 2011: | |
| − | + | <blockquote>[[Fănuş Neagu]] este unul dintre puţinii monştri sacri ai literaturii române contemporane, mac inflamabil rătăcit în Câmpia Eternă a Brăilei.<br> | |
| − | Ar putea fi comparat doar cu un alt geniu produs de aceeaşi paradoxală câmpie:Panait Istrati. | + | <br> |
| − | + | Ar putea fi comparat doar cu un alt geniu produs de aceeaşi paradoxală câmpie: [[Panait Istrati]].<br> | |
| − | + | <br> | |
| − | + | "Când vine iarna, cu seri pline de vifor sau de vânturi tragice, seri în care noi, scriitorii, ne îngropăm în Dumnezeu..." Din păcate, Fănuş Neagu n-a mai aşteptat iarna!<br> | |
| − | + | <br> | |
| + | Pentru că,întotdeauna, "cântecul fumegă şi creşte înalt numai în amiaza buzelor, la margini îl arde dorul de-a o porni razna."<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Iar insomniile o iau şi ele razna, printre numere! Să tot fie vreo 73: de mătase!<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Prima-i născută din dorul arborilor, din chemările de izvoare, din florile de nufăr, din boarea de aur magic a Moldovei: într-un cuvânt, din Eminescu!<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Ca şi omul, "lemnul trăieşte suferinţa libertăţii", iar dacă-i milos, ia foc: când lemnul, când omul.<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | "Noi spunem la şcoală că nota opt e de pâine, nouă e de cumpărat jucării, iar zece e plină ochi cu săruturi..."<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Premoniţie? Poate...<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | "Luna mai e cea mai frumoasă, dar în aprilie iau viaţă pe pământ toate semnele anului, liliacul, privighetorile şi umbra întregii veri.<br> | ||
| + | În aprilie, oamenii sunt dureros de buni şi nestăpâniţi dacă e vorba să surpe tăcerea şi să cânte."<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | În aprilie, în cer se-aprind lumânări de taină, iar pe câmp iarba înverzeşte stele de rouă. Sus de tot, luna-i plină de îngeri: parcă mai mulţi decât razele nopţii!<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Trăim un timp în care bolboroseşte mlaştina, că-mi vine şi mie, fără a sări capra, să întreb:<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | "Măi,ăştia care rimaţi<br> | ||
| + | ouă<br> | ||
| + | cu bouă<br> | ||
| + | şi vă opăriţi picioarele în<br> | ||
| + | rouă,<br> | ||
| + | cu cine daţi pe<br> | ||
| + | din două<br> | ||
| + | când vă plouă?"<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Poate că, totuşi, nu exagerez?!<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | "Arta adevărată e sugestie. Iar sugestia duce la vis."<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Şi eu, scuzaţi, iar am chef să visez!</blockquote> | ||
Costel Zăgan a scris în articolul "Cerul din fântâna unui trandafir", din ciclul "Lecturi perpendiculare", apărut în Cititor de Proză din 29 mai 2011:
Fănuş Neagu este unul dintre puţinii monştri sacri ai literaturii române contemporane, mac inflamabil rătăcit în Câmpia Eternă a Brăilei.
Şi eu, scuzaţi, iar am chef să visez!
Ar putea fi comparat doar cu un alt geniu produs de aceeaşi paradoxală câmpie: Panait Istrati.
"Când vine iarna, cu seri pline de vifor sau de vânturi tragice, seri în care noi, scriitorii, ne îngropăm în Dumnezeu..." Din păcate, Fănuş Neagu n-a mai aşteptat iarna!
Pentru că,întotdeauna, "cântecul fumegă şi creşte înalt numai în amiaza buzelor, la margini îl arde dorul de-a o porni razna."
Iar insomniile o iau şi ele razna, printre numere! Să tot fie vreo 73: de mătase!
Prima-i născută din dorul arborilor, din chemările de izvoare, din florile de nufăr, din boarea de aur magic a Moldovei: într-un cuvânt, din Eminescu!
Ca şi omul, "lemnul trăieşte suferinţa libertăţii", iar dacă-i milos, ia foc: când lemnul, când omul.
"Noi spunem la şcoală că nota opt e de pâine, nouă e de cumpărat jucării, iar zece e plină ochi cu săruturi..."
Premoniţie? Poate...
"Luna mai e cea mai frumoasă, dar în aprilie iau viaţă pe pământ toate semnele anului, liliacul, privighetorile şi umbra întregii veri.
În aprilie, oamenii sunt dureros de buni şi nestăpâniţi dacă e vorba să surpe tăcerea şi să cânte."
În aprilie, în cer se-aprind lumânări de taină, iar pe câmp iarba înverzeşte stele de rouă. Sus de tot, luna-i plină de îngeri: parcă mai mulţi decât razele nopţii!
Trăim un timp în care bolboroseşte mlaştina, că-mi vine şi mie, fără a sări capra, să întreb:
"Măi,ăştia care rimaţi
ouă
cu bouă
şi vă opăriţi picioarele în
rouă,
cu cine daţi pe
din două
când vă plouă?"
Poate că, totuşi, nu exagerez?!
"Arta adevărată e sugestie. Iar sugestia duce la vis."