Admin (Discuție | contribuții) (formatare) |
|||
| Linia 16: | Linia 16: | ||
<br> | <br> | ||
Prima: "Lumea este tot ceea ce se întâmplă."<br> | Prima: "Lumea este tot ceea ce se întâmplă."<br> | ||
| − | Ultima: "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă."</blockquote> | + | Ultima: "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă." |
| + | Între aceşti doi poli metafizici se întâmplă întreaga lume.Lume pe care, cu dezinvoltură,autorul de structurează,analizând-o formal (prin intermediul limbajului,a expresiei) şi,concomitent,metafizic-determinându-i coeficientul axiologic,pas cu pas. | ||
| + | Tratatul nu-i voluminos (cum ne-am fi aşteptat),totuşi conţine esnţa gândirii veaculuio XX. | ||
| + | "Dacă lumea nu ar avea o substanţă,atunci faptul că o propoziţie are sens ar depinde de faptul că o altă propoziţie este adevărată.Ar fi atunci cu neputinţă să se schiţeze o imagine a lumii (adevărată sau falsă)." | ||
| + | Şi acest tratat,ca şi lumea,se poate descompune în fapte.În propoziţii sau în tăceri atomare:DUMNEAVOASTRĂ ALEGEŢI! | ||
| + | Noi doar am scris. | ||
| + | </blockquote> | ||
Costel Zăgan a scris în articolul "Un tratat pe (ne)-nţelesul tuturor" din ciclul "Lecturi perpendiculare", publicat în "Cititorul de proză" pe 26 aprilie 2011:
"Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă"! Pornind de aici, ar trebui să ne apucăm şi noi serios de tăcut. Însă autorul tratatului menţionat a denunţat aprioric şi intenţia noastră zadarnică: "O propoziţie poate spune doar cum este un lucru, nu ceea ce este el."
Şi totuşi această carte se potriveşte ca o mănuşă predilecţiei mele pentru (auto)ironizarea limbajului uzual.
Cu toate acestea,cel mai bine ar fi să-l las pe autor să-şi expună intenţiile metafizice: "Întregul înţeles al cărţii ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele:
CEEA CE NU SE POATE ÎN GENERE SPUNE SE POATE SPUNE CLAR,IAR DESPRE CEEA CE NU SE POATE VORBI TREBUIE SĂ SE TACĂ."
Să nu-mi pierd, mă rog, curajul: lectura este şi viaţa mea! (Şi... ea, Brutus?)
Lucrarea este dedicată memoriei prietenului său, David H. Pinset, având drept motto un citat din Kurnseberger: "...şi tot ceea ce ştim, ceea ce am auzit doar foşnind şi vuind, se poate spune în trei cuvinte".
Întregul tratat este structurat sintactico-sintagmatic:în propoziţii,fraze şi sintagme. Memorabile. Există astfel 6547 de unităţi sintactico-metafizice.
Prima: "Lumea este tot ceea ce se întâmplă."
Ultima: "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă." Între aceşti doi poli metafizici se întâmplă întreaga lume.Lume pe care, cu dezinvoltură,autorul de structurează,analizând-o formal (prin intermediul limbajului,a expresiei) şi,concomitent,metafizic-determinându-i coeficientul axiologic,pas cu pas. Tratatul nu-i voluminos (cum ne-am fi aşteptat),totuşi conţine esnţa gândirii veaculuio XX. "Dacă lumea nu ar avea o substanţă,atunci faptul că o propoziţie are sens ar depinde de faptul că o altă propoziţie este adevărată.Ar fi atunci cu neputinţă să se schiţeze o imagine a lumii (adevărată sau falsă)." Şi acest tratat,ca şi lumea,se poate descompune în fapte.În propoziţii sau în tăceri atomare:DUMNEAVOASTRĂ ALEGEŢI! Noi doar am scris.