Acțiuni

Modificare „Epigramişti cu sau fără voia lor”

Atenție: Nu v-ați autentificat. Adresa dumneavoastră IP va fi vizibilă în mod public dacă efectuați modificări. Dacă vă autentificați sau vă creați un cont, modificările dumneavoastră vor fi asociate numelui de utilizator, pe lângă alte beneficii.

Modificarea poate fi anulată. Verificați diferența de dedesupt și apoi salvați pentru a termina anularea modificării.
Versiunea curentă Textul dumneavoastră
Linia 27: Linia 27:
 
* Aşadar, odată cu Macedonski, epigrama românească devine specie literară şi, odată cu apariţia epigramei ca gen de sine stătător, se ivesc şi epigramiştii de carieră: Giordano, Teleor, Toma Florescu, Cincinat Pavelescu, Ion I. Pavelescu.  
 
* Aşadar, odată cu Macedonski, epigrama românească devine specie literară şi, odată cu apariţia epigramei ca gen de sine stătător, se ivesc şi epigramiştii de carieră: Giordano, Teleor, Toma Florescu, Cincinat Pavelescu, Ion I. Pavelescu.  
  
* După Macedonski, epigrama începe să figureze frecvent, evident, la niveluri discutabile, în scrierile literaţilor români , printre aceştia aflându-se Vlahuţă, Coşbuc, Traian Demetrescu, Iorga, Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif şi mulţi alţii.
+
* După Macedonski, epigrama începe să figureze frecvent, avident, la niveluri discutabile, în scrierile literaţilor români , printre aceştia aflându-se Vlahuţă, Coşbuc, Traian Demetrescu, Iorga, Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif şi mulţi alţii.
 
   
 
   
 
* Un alt autor de epigrame asupra căruia insistăm este  George Ranetti. Dacă epigramele lui Macedonski sunt uneori de o duritate răutăcioasă , mai mult satirice decât umoristice, epigramele lui Ranetti ies în evidenţă printr-un umor sănătos, bonom, chiar şi atunci când ele tratează subiecte politice aflate la ordinea zilei. Întorsăturile de poante, jocurile de cuvinte alese şi speculate cu meşteşugire, îl plasează pe Ranetti printre nu prea numeroşii stilişti ai epigramei.  
 
* Un alt autor de epigrame asupra căruia insistăm este  George Ranetti. Dacă epigramele lui Macedonski sunt uneori de o duritate răutăcioasă , mai mult satirice decât umoristice, epigramele lui Ranetti ies în evidenţă printr-un umor sănătos, bonom, chiar şi atunci când ele tratează subiecte politice aflate la ordinea zilei. Întorsăturile de poante, jocurile de cuvinte alese şi speculate cu meşteşugire, îl plasează pe Ranetti printre nu prea numeroşii stilişti ai epigramei.  
Linia 33: Linia 33:
 
* Din aceeaşi categorie fac parte şi epigramele lui Topârceanu, creaţii care, în plus, poartă amprenta lucrăturii minuţioase de bijutier.  
 
* Din aceeaşi categorie fac parte şi epigramele lui Topârceanu, creaţii care, în plus, poartă amprenta lucrăturii minuţioase de bijutier.  
  
Poate cel mai "fără voia lui" dintre autorii conţinuţi de acest florilegiu este Tudor Arghezi şi probabil că cel mai "cu voia lui" e Vasile Bogrea. Arghezi, care se declara făţiş împotriva speciei, a ocolit cât a putut titulatura de epigramă. numind scurtele sale poezii, fie Inscripţii, fie Distihuri, fie Bilete de papagal sau Tablete pestriţe. Dar oricum le-ar fi intitulat, ele tot epigrame sunt. Căci ce poate fi:
+
Poate cel mai "fără voia lui" dintre autorii conţinuţi de acest florilegiu este Tudor Arghezi şi probabil că cel mai "cu voia lui" e Vasile Bogrea. Arghezi, care se declara făţiş împotriva speciei, a ocolit cât a putut titulatura de epigramă. numind scurtele sale poezii, fie Inscripţii, fieDistihuri, fie Bilete de papagal sau Tablete pestriţe. Dar oricum le-ar fi intitulat, ele tot epigrame sunt. Căci ce poate fi:
  
 
"E parcă un făcut ca nimănui<br>
 
"E parcă un făcut ca nimănui<br>
Linia 52: Linia 52:
 
* Trecând peste nume şi timp, se cere să me oprim la epigramele - destul de puţin ştiute - aparţinând poetului Marcel Breslaşu. După însăşi rostirea lui (În epigrame-mi vărs prea-plinul,/ Când de obsesii vreau să scap!") se pare că pentru el epigrama însemna un fel de "violon d'Ingres". Poate chiar mai mult decât atât, deoarece rareori catrenele sale nu sunt tangente cu perfecţiunea.
 
* Trecând peste nume şi timp, se cere să me oprim la epigramele - destul de puţin ştiute - aparţinând poetului Marcel Breslaşu. După însăşi rostirea lui (În epigrame-mi vărs prea-plinul,/ Când de obsesii vreau să scap!") se pare că pentru el epigrama însemna un fel de "violon d'Ingres". Poate chiar mai mult decât atât, deoarece rareori catrenele sale nu sunt tangente cu perfecţiunea.
  
* Spuse asemănătoare pot caracteriza şi epigramele, dotate cu un plus de poetizare, ale lui Aurel Iordache. Ironia muşcătoare, neconcesivă, chiar duritatea pe alocuri, dar şi umorul fin, ni-l deconspiră pe alt meşter al epigramei, poetul şi publicistul Mircea Pavelescu, în a cărui fiinţă sălăşluia  o ciudată simbioză dintre bonomie şi zeflemea.
+
* Spuse asemănătoare pot caracteriza şi epigramele, dotate cu un plus de poetizarea, ale lui Aurel Iordache. Ironia muşcătoare, neconcesivă, chiar duritatea pe alocuri, dar şi umorul fin, ni-l deconspiră pe alt meşter al epigramei, poetul şi publicistul Mircea Pavelescu, n a cărui fiinţă sălăşluia  o ciudată simbioză dintre bonomieşi zeflemea.
  
* Antologia se încheie cu epigramele unui publicist mai puţin cunoscut, dispărut în plină tinereţe şi forţă creatoare, la începutul unui martie nefast al anului 1977 - Sorin Pavel. Înzestrat cu un talent rar şi cu o diabolică sete de cultură, Sorin Pavel suferea de o modestie neobişnuiă, care a împiedicat afirmarea masivelor sale posibilităţi, fapt remarcat şi de criticul şi istoricul literar Şerban Cioculescu: "Discret în superioritatea sa creatoare (...)n-a bătut la nici o uşă". În afara unor poezii şi aforisme, Pavel este şi autorul câtorva sute de catrene, unele fiind publicate pe ici şi pe colo. Epigramele sale - de factură strict aforistică - se evidenţiază prin tratarea unor teme majore, ca şi prin ineditul pe care-l afişează. În ce priveşte forma, ele demonstrează stăpânirea unei perfecte tehnici prozodice, fiind îmbrăcate în cele mai elegante veşminte literare; principalele preocupări ale autorului se vădesc a fi evitarea  vulgarităţilor, fluiditatea frazării, ocolirea rimelor facile sau aplicate din necesitate. Indiscutabil, Sorin Pavel este o rara avis a epigramei româneşti,un nume care îşi va afla locul în conştiinţa cititorului.
+
* Antologia se încheie cu epigramele unui publicist mai puţin cunoscut, dispărut în plină tinereţe şi forţă creatoare, la începutul unui martie nefast al anului 1977 - Sorin Pavel. Înzestrat cu un talent rar şi cu o diabolică sete de cultură, Sorin Pavel suferea de o modestie neobişnuiă, care a împiedicat afirmarea masivelor sale posibilităţi, fapt remarcat şi de criticul şi istoricul literar Şerban Cioculescu: "Discret în superioritatea sa creatoare (...)n-a bătut la nici o uşă". În afara unorpoezii şi aforisme, Pavel este şi autorul câtorva sute de catrene, unele fiind publicate pe ici şi pe colo. Epigramele sale - de factură strict aforistică - se evidenţiază prin tratarea unor teme majore, ca şi prin ineditul pe care-l afişează. Înce priveşte forma, ele demonstrează stăpânirea unei perfecte tehnici prozodice, fiind îmbrăcate în cele mau elegante veşminte literare; principalele preocupări ale autorului se vădesc a fi evitarea  vulgarităţilor, fluiditatea frazării, ocolirea rimelor facile sau aplicate de necesitate. Indiscutabil, Sorin Pavel este o rara avis a epigramei româneşti,un nume care îşi va afla locul în conştiinţa cititorului.
 
+
                                    *    *    *
+
 
+
Apreciez că, acum -după 28 de ani de la publicarea de către George Zarafu şi Giuseppe Navarra - putem să apreciem ca justificată credinţa lor că antologia la care atunci  au trudit a reprezentat şi încă mai reprezintă o lucrare utilă, plăcută şi inedită pentru cititorii mai mult sau mai puţin avizaţi în problemele istoriei literare, că aproape unanimitatea textelor de dânşii atunci selectate şi-au găsit deja loc în Antologia online a epigramelor scrise sau traduse în limba română, respectiv îmbogăţesc filele fiecăruia dintre autorii lor şi că prezentul "Referat" este şi el adăugat în rândul celor privind alte cărţi, reviste sau jurnale din care au fost preluate peste 20.000 dintre creaţiile a peste 1200 epigramişti.
+

Reţineţi că toate contribuţiile la secţiunea Referate sunt distribuite sub licența GNU Free Documentation License 1.2 (vezi Referate:Drepturi de autor pentru detalii). Dacă nu doriţi ca ceea ce scrieţi să fie modificat şi redistribuit, atunci nu trimiteţi materialele respective aici.
De asemenea, ne asiguraţi că ceea ce aţi scris a fost compoziţie proprie, copie dintr-o resursă publică sau liberă, ori că are caracter de citat. Nu introduceţi materiale cu drepturi de autor fără permisiune!
Într-un referat sunt acceptate numai informaţii obiective şi citate critice (precizând autorul/sursa). Dacă doriţi să scrieţi impresii personale, o puteţi face în Forum, iar dacă este un articol, poate fi propus pentru publicare în Blog.

Revocare | Ajutor pentru modificare (se deschide într-o fereastră nouă)