Acțiuni

Vasile Ghica

De la Referate

Vasile Ghica s-a născut la 8 noiembrie 1940 în localitatea Priponeşti, judeţul Galaţi, într-o familie de agricultori. Studiile secundare le-a făcut la Liceul "Gh. Roşca Codreanu" din Bârlad, iar pe cele superioare la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

A funcţionat ca profesor, inspector şcolar, metodist. A publicat câteva volume de interes didactic. Lucrarea "Ghid de orientare şi consiliere" (Ed.Polirom, trei ediţii) a luat Premiul întâi pe ţară, la un concurs de creativitate organizat de Ministerul Învăţământului şi Educaţiei.

Încă din anii studenţiei, desfăşoară o susţinută activitate publicistică. În august 1989 îi apare la Editura Junimea din Iaşi, în 100.000 de exemplare, volumul de aforisme "Surâsuri migdalate." A mai publicat volume de poezie, aforisme, proză ultrascurtă, proză umoristică. Are trei volume de aforisme publicate în limbile engleză, franceză şi turcă.

În anul 2011, Vasle Ghica a scos la Editura Pim din Iaşi două volume de proză ultrascurtă (nu toate sunt aforisme): "În ghearele râsului" (200 p.) şi "Rezervaţie gri" (300p). Textele sunt grupate pe capitole tematice. Primul volum a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, pe 2011.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi Cetăţean de onoare al localităţii natale.

Referinţe critice[modificare]

"V.Ghica,autor de aforisme demne de un La Bruyere sau de un La Rochefoucauld români,la fel de satirice şi de adevărate ca ale acestora." (Paul von Melle, rev. Inedit, nr. 114, 1997,Bruxelles)

"Am gustat mult "pilulele de înţelepciune" ale lui V.Ghica. În doze homeopatice, aceste "statui de gând" (p.65) sunt tonice şi reconfortante modelând cu abilitate anodinul şi dramaticul în degringolada etică a vremurilor." (Nicholas Catanoy, rev. Deklaration nr. 42, 1997, Germania)

"Unul din aforismele lui Vasile Ghica sună astfel: "Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii." Aş nota ideea că urmele lăsate de el pe terenul expresiei aforisrice "la noi" vor rămâne atâta timp cât va vremui limba română, în care şi-a zidit, cu modestie pilduitoare, căsuţa gândului şi a sufletului său." (C. Parfene, Caleidoscop, vol.II, p.204-210, Ed. Sfera, Bârlad, 2006)