Acțiuni

Mihail Sadoveanu

De la Referate

Mihail Sadoveanu n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.


Origini:

Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși, din localitatea Verșeni, părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui sau Dimitrie (mort de scarlatină în 1888), fiind recunoscuta abia în anul 1891. Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz

Anii de maturitate:

În anul 1904 Mihail Sadoveanu s-a stabilit la București și s-a căsătorit. Pe parcursul vieții a avut unsprezece copii. În același an are loc și debutul editorial cu patru volume deodată - Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, Șoimii - în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”. În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iași, Viața Românească. În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, revista „Însemnări literare” la Iași. În decembrie, revista își anunță încetarea apariției: Viața românească își pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921. În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. Între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. În 1928 publica povestirea Hanul Ancuței, aparținând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinare ideala a genului epic și liric. În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începând cu luna ianuarie , revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. În anul 1948 publică romanul Păuna Mică, iar un an mai târziu în 1949, Mihail Sadoveanu este ales președinte al Uniunii scriitorilor. Câțiva ani mai târziu, în 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a genului. În 1954 publică volumul Aventură în lunca Dunării. În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat pe data de 21 octombrie la Cimitirul Bellu din București.

Operă (selectiv):

Șoimii (1904)

Floare ofilită, nuvele (1905)

Mormântul unui copil (1905)

Amintirile căprarului Gheorghiță (1905)

Vremuri de bejenie (1906)

La noi în Viișoara (1906)

Esopia (1906)

Însemnările lui Neculai Manea, nuvele (1906)

Oameni și locuri, Editura Minerva a Institutului de Arte Grafice,București (1908)

O istorie de demult (1907)

Duduia Margareta (1907)

Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani (1907)

Povestiri de seară (1909)

Genoveva de Brabant (1909)

Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ (1909)

Cântecul amintirii (1909)

Apa morților (1911)

Povestiri de petrecere și folos (1911)

Bordeenii, roman, (1912)

Un instigator (1912)

Priveliști dobrogene (1914)

Neamul Șoimăreștilor, roman (1915)

Foi de toamnă (1916)

Printre gene (1916)

44 de zile în Bulgaria (1916)

Umiliții mei prieteni (1917)

Umbre (1919)

În amintirea lui Creangă (1919)

Priveghiuri (1919)

Povestiri pentru moldoveni (1919)

Cocostârcul albastru (1921)

Strada Lăpușneanu (1921)

Neagra Șarului (1922)

Pildele lui cuconu Vichentie (1922)

Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922)

Oameni din lună (1923)

Ți-aduci aminte (1923)

Războiul balcanic (1923)

Venea o moară pe Siret (1924)

Țara de dincolo de negură (1926)

Dumbrava minunată (1926)

Povestiri pentru copii (1926)

Dimineți de iulie. Sticletele (1927)

Demonul tinereții (1928)

Hanu-Ancuței (1928)

Împărăția apelor (1928)

O întâmplare ciudată (1928)

Olanda, reportaje de călătorie în Olanda (1928)

Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, roman (1929)

Baltagul, roman (1930)

Depărtări, roman (1931)

Măria Sa, puiul pădurii, roman (1930)

Nunta domniței Ruxandra, roman (1932)

Uvar (1932)

Creanga de aur, roman (1933)

Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)

Soarele în baltă sau aventurile șahului (1934)

Nopțile de Sânziene, roman (1934)

Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)

Trenul fantomă (1934)

Cele mai vechi amintiri (1934)

Cuibul invaziilor (1935)

Povestiri alese (1935)

Paștile blajinilor (1935)

Inima noastră, (1935)

Povestiri pentru copii (1935)

Cazul Eugeniței Costea (1936)

Ion Creangă, conferință (1936)

Ion Neculce, conferință (1936)

Țara cangurului (1937)

Istorisiri de vânătoare (1937)

Ochi de urs (1938)

Valea Frumoasei (1938)

Morminte (1939)

Frații Jderi, (1935-1942)

Vol. I, Ucenicia lui Ionuț, (1935)

Vol. II, Izvorul Alb, (1936)

Vol. III, Oamenii Măriei Sale, (1942)

Divanul persian, roman (1940)

Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă, conferință (1940)

Vechime (1940)

Ostrovul lupilor (1941)

Povestirile de la Bradu- Strâmb (1941)

Anii de ucenicie (1944)

Fantazii răsăritene (1946)

Caleidoscop (1946)

Nada Florilor, amintirile unui pescar cu undița (1951)

Nicoară Potcoavă, roman (1952)

Însemnări pe marginea articolului 80 (1952)

Aventuri în Lunca Dunării (1954)

Evocări (1954)

Literatură proletcultistă:

Lumina vine de la Răsărit, reportaje din URSS (1945)

Păuna mică (1948)

Mitrea Cocor (1949)

Mărturisiri (1960)

Monografii critice:

Savin Bratu, Mihail Sadoveanu, o biografie a operei, București, 1963

Constantin Ciopraga, Mihail Sadoveanu, București, 1963

Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau utopia cărții, București, 1976

Pompiliu Marcea, Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, București, 1976

Profira Sadoveanu, Viața lui Mihail Sadoveanu. Copilăria și adolescența, București, 1976

Ion Vlad, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Cluj, 1981

Fănuș Băileșteanu, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, Craiova, 2001

Alexandru Paleologu, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Iași, 2007

Monica Spiridon, Sadoveanu-divanul înțeleptului cu lumea, Albatros, 1982

Dumitru Micu, Sensul etic al operei lui Sadoveanu, 1955