Acțiuni

George Geafir

De la Referate

George Geafir( n. 16 iunie 1951, com. Negoi, jud. Dolj)este un prozator roman, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1. Biografie: A absolvit Liceul Industrial Energetic din Craiova, promoţia 1970; a urmat Academia Tehnică Militară între anii 1971- 1973, apoi, prin transfer, Facultatea de T.C.M din Braşov, absolvită în 1976; Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii “Spiru Haret”, specializarea “Management financiar- contabil”, licenţiat al Universităţii din Craiova, 2001. 2. Debut literar : în revista “Urzica”, 1980, cu aforisme grupate sub titlul “Solilocuri”, apoi cu schiţe satirice; promovat de Tudor Popescu.

    Debut editorial: Papagalii sau Monumentul prostiei, Editura Meridian, Craiova, 1994.

3. Opera:

Volume publicate: . Papagalii sau Monumentul prostiei, schiţe umoristice, consilier editorial Nicolae Petre Vrânceanu, coperta Eustaţiu Gregorian, postfaţă Ovidiu Ghidirmic, Editura “Meridian”, Craiova, 1994; . Iubire şi speranţă, roman, consilier editorial Beatrice- Silvia Bălaşa Sorescu, Editura Spirit Românesc, Craiova, 1994; . Noul Babilon, proză umoristică, Editura Spirit Românesc, Craiova, 1995; . Păcală avocat, antologie de satiră şi umor, în colaborare cu Valentin Smarand Popescu, consilier editorial Silvia Bălaşa Sorescu, coperta Gabriel Bratu, Editura Spirit Românesc, Craiova, 1995; . Lux de jeratic, aforisme, definiţii, prefaţă de Florea Miu, Editura Ramuri, Craiova, 1998; . Rochia de mireasă, nuvele, prefaţă de Gabriel Coşoveanu, Editura Spirit Românesc, Craiova, 2003; . Capul piramidal şi efectul de piramidă, aforisme şi schiţe umoristice, cu o prefaţă de Romulus Diaconescu, Editura ROM TPT Craiova, 2001; . Moartea câinelui, nuvelă, coperta de Marcel Voinea, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2006; . Strigătul tăcerii, aforisme, Editura Fundaţia Eugeniu Carada, Craiova, 2009. În antologii: . Sud- Vest Oltenia. O antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia, Editura Aius, Craiova, 1998, proiect al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, coordonat de Bucur Demetrian, Ioan Lascu, Constantin M. Popa.


4. Activitate literară şi publicistică: . colaborări cu schiţe umoristice, foiletoane, aforisme, epigrame, recenzii, începând cu anul 1976 la diverse ziare şi reviste: “ Urzica”, “ Magazin”, “ Flacăra”, “Flacăra-Rebus”, “Meridian”, “Ramuri”,”Înainte”, “Cuvântul Libertăţii”, “Gazeta de Sud”, “Jurnalul de Dolj”; . secretar general de redacţie la revista de satiră şi umor “Păcală” a Asociaţiei Umoriştilor Olteni; . redactor la plachetele editate de Asociaţia Doljul literar şi artistic, 1979-1986; . fondator şi redactor-şef al revistei de cuvinte încrucişate cu definiţii umoristice “Heor”, Craiova, 1994-1998; . fondator şi director al Editurii Spirit Românesc, Craiova, 1996- 2008, având consilier editorial pe Beatrice- Silvia Bălaşa Sorescu.


5. Referinţe critice: Eugen Negrici, Radu Călin Cristea, Ovidiu Ghidirmic, Florea Miu, Romulus Diaconescu, Alexandru Olaru, Nicolae Paul- Mihail, Gabriel Coşoveanu, Florea Firan, Nicolae Petre- Vrânceanu, Petre Gheorghiu, Alexandru Firescu, George Corjos, Miltiade Ionescu, Doina Drăguţ, Silvia Bălaşa Sorescu, Nicolae Bălaşa, Cezar Avram, Alexandru Stuparu.

• “Satira modernă intrată în teritoriul fantasticului şi absurdului îl defineşte ca un prozator original”- Eugen Negrici, Recomandare de intrare în Uniunea Scriitorilor din România, 21.06. 1995. • “Astăzi, nu pot decât să consemnez, cu bucurie şi cu satisfacţie, apariţia acestui excepţional volum de proză umoristică. Am văzut ce a însemnat prostia în perioada dictaturii. Acum, vedem- prin intermediul acestui volum- ce înseamnă prostia în libertate, manifestată fără nici un fel de oprelişti! De ce Monumentul prostiei? Pentru că, prostia este solemnă şi probează absenţa umorului. George Geafir nu este numai spirit caragialian, ci şi- mai ales- gogolian(…)- Ovidiu Ghidirmic, postfaţă la “Papagalii sau Monumentul prostiei”, 1994. • “ Un prozator pe deplin format şi stăpân pe mijloacele sale este George Geafir, aşa cum ni se relevă în cele două volume recent apărute “Papagalii sau Monumentul prostiei” şi “Iubire şi speranţă”, de o factură cu totul diferită.(…) “Papagalii sau Monumentul prostiei” este un volum de o certă valoare literară, din care unele schiţe sunt antologice…Între satiră şi psihanaliză, George Geafir va trebui să opteze, în cele din urmă, pentru genul satiric, care reprezintă adevărata sa vocaţie”- Ovidiu Ghidirmic, Cronică literară- Satiră şi psihanaliză, ziarul Cuvântul Libertăţii, 1-2 octombrie, 1994. • “ Umorul lui George Geafir e bine administrat, poanta pregătită cu viclenie cade ca o lovitură dată cu podul palmei la carotidă. Criticul Ovidiu Ghidirmic îl vede caragelian, ba chiar gogolian; el este mai curând geafirian. Pe lângă alte calităţi, Geafir se manifestă şi ca un opoziţionist înrăit, poantele sale fiind deseori nişte şuturi date în fundul Puterii! Când sare peste cal, o face cu graţie şi cu resemnare”- Nicolae Paul Mihail, “Papagalii sau Monumentul prostiei”, revista Păcală, nr.15, 1995. • “ Siguranţa autorului de a descrie fiecare situaţie, îl prezintă ca pe un sondor în profunzimile vieţii psihice şi aducător în planul conştiinţei al resorturilor acestora. Mergând pe această cale, autorul poate transmite prezentului şi viitorului mesajul său de analiză psihologică ce frizează morbidul, pe care numai îl sugerează”- Alexandru Olaru, “Iubire şi speranţă”- recenzie, “Jurnalul de Dolj”, nr. 111, 24-30 aprilie, 1995. • “ Prozele sunt scrise cu zâmbetul sarcastic al unui scriitor care ştie să sustragă din cele mai mărunte fapte evenimente şi stări conflictuale menite să ne facă să râdem; să râdem uneori amar, pentru că mai există încă, şi vor mai exista, oameni care uită de unde au pornit sau care, din vanitate şi din orgolii, umilesc, distrug idei, fac tot ce pot pentru a sta comozi în scaunele puterii”- Petre Gheorghiu, “Satiră … şi lirism”, ziarul Transporturile Române, 1-7 februarie, 1995. • “ Scrierile lui George Geafir reuşesc să iasă din tiparele satirice, prin abordarea unor situaţii sociale polivalente, din perspectiva fantasticului şi psihologiei abisale, iar satira este îndreptată atât împotriva puterii de azi, a puterii de ieri cât şi a celei de mâine”- Doina Drăguţ, Carnet editorial- Papagalii sau Monumentul prostiei, “Jurnalul de Dolj”, 1995. • “ Definiţie îndrăzneaţă, nepăsătoare, sprintenă, lejeră, adeseori fără perdea, proferată parcă hoţeşte sau în zeflemea, care aminteşte de definiţia lui Tudor Muşatescu. Un bobârnac convenienţelor, purismului. Umor suculent, simplu şi direct”- George Corjos, noiembrie, 1983, (Lexicon umoristic). • “Satira şi umorul pot fi definite şi ca drumul cel mai scurt către adevăr. Prin excelenţă umorist cu sevă satirică, George Geafir se numără printre puţinii scriitori de azi care acordă atenţie unor realităţi aparent nesemnificative, dar relevante. Cu spirit de observaţie fin, fără a fi zgomotos, autorul îşi concentrează tirul ideilor către actualitatea nesedimentată încă, peste care bat vânturi fierbinţi. Prin fereastra spunerilor sale, însă, se distinge sensul moral, învăţătura conform căreia “ridendo castigat mores”. Mai în glumă, mai în serios, autorul face cu ochiul spre lucrurile grave pe lângă care trecem, îndeobşte, nepăsători. (…) Ironic până la tristeţe, evitând cu dibăcie caricatura şi mizând pe umorul subţire, George Geafir oferă nu numai prilejul unei lecturi agreabile, ci şi argumentele unei lucidităţi creatoare”- Florea Miu, prefaţă la “Lux de jeratic”, 1998. • “ Acest gen de umor, de sorginte postmodernă, este explorat benefic în cele cinci cărţi publicate până acum, începând din 1994. Vorbeam de factura postmodernă a umorului( căruia îi dă târcoale şi satira) cultivat de George Geafir: ea ţine nu numai de dicţia ideii, care-i conferă o notă de originalitate, ci şi de registrul divers al scriiturii”- Romulus Diaconescu, “Umorul bine temperat”, prefaţă la “Capul piramidal şi efectul de piramidă”, 2001. • George Geafir ştie, ca prozator încercat, să aibă răbdare, să construiască meticulos situaţii. Decupate dintr-o realitate ternă, cu profiluri cenuşii de protagonişti necomplicaţi psihologic, subiectele au forţă. (…) Nimic patetic, nimic exagerat ori melodramaric în aceste fişe de înfrânţi actuali. Meritul unei astfel de abordări rezidă în cearea de atmosferă: apăsătoare, vag ameninţătoare, total ostilă apariţiei unui “erou”. (…) Surprinzător, dar şi interesant din punct de vedere al epicităţii, la a cărei claritate autorul ţine teribil, este finalul prozelor. Pe cât de transparentă naraţiunea, pe atât de neliniştitoare ultimele rânduri. Autorul atenţionează asupra potenţialului tragic conţinut într-o viaţă oarecare, ceea ce, ca miză artistică, este suficient de dificil”- Gabriel Coşoveanu, prefaţă la “Rochia de mireasă”, 2003.


6. Bibliografie: . Personalităţi din Oltenia, dicţionar, Editura Sitech, Craiova, 1999; . . . Interferenţe spirituale/ Interferences spirituelles, ediţie bilingvă, Editura Sitech, Craiova, 1999, redactor Florea Miu; . Cuvinte şi spaţiu, interviuri cu scriitori contemporani din Oltenia, coordonator Florea Miu, Editura Ramuri, Craiova, 2001; . Profiluri şi structuri literare, contribuţii la o istorie a literaturii române, vol. II, coordonator Florea Firan, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2003; . Un cenaclu… de râs, Miltiade Ionescu, Editura Sitech, Craiova, 1998.

7. Legături externe: . WWW. agonia.ro